Parca se simtea un miros ciudat venind dispre bucatariile restaurantelor in ultima vreme dar nimeni nu stia de ce.
Am aflat 3 motive:
Primul, este pentru ca incep sa apara tot soiul de premii pentru chefi, iar unora dintre ei aparent le pasa, altora nu. Al doilea pentru ca exista o criza generala de trufe, iar aparent, a dat inghetul si s-au scumpit.

Advertisements

Si al treilea motiv, iar aparent, este ca s-a lansat in romania Ghidul gastronomic Gault & Millau. Wow veti spune, avem ghidul Gault Millau in Romania, tare nu-i asa? Ghidul este un concurent al ghidului Michelin, desi nu este la fel de mentionat. Cele doua ghiduri timp de mai mult timp s-au contrat in abordare, iar la un moment dat Gault Millau era considerat ghidul puristilor, al cunoscatorilor si al adevaratilor maestri, asta inainte sa fie vandut.

Intre timp, Gault Millau s-a mai schimbat. Candva, stafful editorial era propriu, cu un puternic ADN venit din partea fondatorilor si cu o politica intransigenta fata de plata pentru review-uri pozitive, publicitate sau scorul maxim. Cand s-a lansat in SUA in anii 80, ghidul era un best seller atat urat cat si iubit.

Intre timp, ghidul a fost vandut catre ziarul Le point in 1983, iar cei doi autori initiali, a caror parere valora toti banii, nu mai impartaseau aceleasi pareri cu publicatia ce inca le purta numele. In anii ce au urmat, ghidul a fost vandut si cumparat de diferite corporatii, ajungand ca la inceputul mileniului sa fie detinut de cineva, editat de altcineva, publicat de cu totul altcineva si asa mai departe. Ca atare, in 2003 ghidul ofera pentru prima data 20 de puncte, lucru pe care fondatorii l-au declarat imposibil. Totusi, stiti cum e, vremea trece si cu ea si vechile intentii.

Intre timp, in 2009, un alt mare scandal, in Germania de data aceasta, punea ghidul intr-o lumina mai putin prietenoasa. Pe scurt, ghidul candva exprima un set de valori clare si intransigente, scorul maxim nu era permis sub nicio forma iar obiectivul ghidului era sa fie cu adevarat un compas gastronomic, o lumina clara intr-o lume cu pareri de vanzare. Intre timp, ghidul s-a schimbat, este o afacere publicitara in special, astfel ca oricine este capabil sa indeplineasca anumite conditii si cumpara licenta, poate avea drepturile de a redacta si publica ghidul intr-o anumita tara. De alfel, variantele internationale au aparut cam toate in ultimii ani.

Asadar, prezenta sa in Romania implica urmatoarele: incepand cu luna noiembrie, niste oameni in civil vor manca si bea prin 200 de restaurante din tara, dand note de la 1 la 20, in baza parerii proprii si personale. Cine sunt ei, de unde sunt, ce anume ii recomanda si cum ofera aceaste note… este inca un mister.

Intrebarile sunt simple: Care sunt criteriile si conforme carui standard? Cine implementeaza acel standard si cine controleaza implementarea? Toate astea nu le stim si nici nu cred ca vor conta pentru mult, importante sunt stelutele si diplomele.
Este un alt exemplu al clasicului „ce nu stii nu te raneste”, suntem siguri ca multi vor dori nota de trecere, chiar daca nu stiu nimic despre cei ce o acorda. Multi chiar vor plati pentru acea nota, daca se va ivi ocazia.

Ca treaba sa fie treaba, in mai 2018, tot ei vor acorda si niste premii pe masura. Daca se vor numi premiile Gault Millau nu stim inca, dar este posibil, mai sunt cateva tari ce o fac, dar nu toate.

In schimb, nu stim cine si cum le va oraganiza si directiona. Poate ca Alexandre Almajeanu, fondatorul Gault Millau Romania? Acesta este deasemeni investitor in metropotam.ro, florilabucuresti.ro si multe altele site-uri precum si o agentie de publicitate. Este el cel mai in masura sa patroneze un astfel de eveniment, poate? Daca nu el, cine? Cine altcineva va mai face parte din staff-ul Gault Millau Romania?

Le uram cu toata sinceritatea ca ghidul sa fie pe bune si nu pe bani. Speram ca obiectivul declarat al lansarii, acela de a incuraja turismul gastronomic in Romania, sa fie atins si sa dea si rezultate, nu doar sa genereze clickuri, vanzari de full page-uri, batalii fictive pe stele platite si multi bani pe masa. Desi evident, intelegem pe deplin nevoia profitului.

De bine de rau, ne vom da seama rapid cat de bine este. La origine, ghidul era platit. Asa isi asigura independenta si intangibilitatea, doar ca avem o senzatie ca in Romania, s-ar putea sa avem un ghid gratuit. Ramane de vazut.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *